Importanța cultivării unei atitudini gritty
Nu trece o zi fără să auzim cuvântul talent. Fiecare rubric a ziarului, de la cea de sport până la cea de afaceri, abundă în iluzii la talent. Se pare că, ori de câte ori cineva are o realizare despre care merită scris, ne grăbim să-l proclamăm ca fiind extraordinar de “talentat”.
“Talentul este probabil cea mai răspândită explicație profană a succesului sportiv. E ca și cum talentul ar fi un fel de <<substanță invizibilă ascunsă sub realitatea de suprafață a performanței, care în cele din urmă, îi evidențiază pe cei mai buni atleți ai nostri>>. Iar acești atleți excepționali par binecuvântați cu un dar special, un <<ceva>> dinăuntrul lor, inaccesibil nouă, celorlalți. “
Astfel, adesea dacă nu putem explica cum a reușit un sportiv, un muzician sau oricine altcineva să facă ceva uimitor suntem înclinați să categorizăm acea realizare drept un dar. Cu alte cuvinte, când nu putem vedea în ce fel experiența și antrenamentul au condus pe cineva la un nivel de excelență, care depășește norma normalității, tindem să-l catalogăm drept “talent nativ”.
Dar de ce? Din ce motiv ne păcălim singuri că unele persoane nu și-au cîștigat măiestria?
„Vanitatea noastră, iubirea noastră de sine, promovează cultul geniului. Pentru că, dacă ne gândim la un geniu ca la ceva magic, nu suntem obligați să ne comparăm cu ceilalți și să recunoaștem că avem lipsuri... Să numim pe cineva <<divin>> înseamnă iată, nu e nevoie să intru în competiție.”-Nietzsche
Tuturor ni se întâmplă când cineva ne impresionează cu adevărat, să spunem „Ce geniu!” Ar trebui să știm mai bine de atât. Și chiar știm. În acest sens, abordarea unei atitudini gritty nu doar că ne ajută sa ne atingem propriile țeluri, dar nedezvoltă capacitatea de a nu trata cu o atitudine superficială reușitele celor ce beneficiază și de talent, căci în spatele oricărei reușite stau pasiunea și perseverența.
Importanța cultivării unei atitudini gritty
Dar cum rămâne cu grit? Dacă grit înseamnă să fii loial unui scop pe termen lung și dacă activitățile extracurriculare reprezintă o modalitate de a practica grit, atunci este logic că acestea sunt deosebit de benefice când le practicăm mai mult de un an de zile.
„Într-o zi, pe când avea vreo patru ani, fiica mea, Lucy stătea la masa din bucătărie, chinuindu-se să deschidă o cutiuță cu stafide. Îi era foame. Voia stafidele. Dar capacul cutiei se încăpățâna să reziste eforturilor ei. După un minut și ceva a pus pe masă cutia nedesfăcută, a oftat și a plecat. O urmăream pe furiș din altă cameră și aproape mi s-a tăiat răsuflarea. O, Doamne, fata mea s-a lăsat învinsă de o cutie cu stafide! Oare când se va face mare va avea vreo urmă de grit în ea?”
Autoarea a intuit că gritul crește prin practicarea unor activități precum balet, pian, fotbal sau orice alte activități extracurriculare structurate. Aceste activități au două caracteristici importante, care sunt greu de reprodus în orice alt context. În primul rând, sunt coordonate de un aldult, incurajator și exigent, care nu este părintele. În al doilea rând, aceste demersuri sunt concepute să cultive interesul, practica deliberată, scopul cu sens și speranță. „Studioul de balet, sala de antrenamente, terenul de baschet -acestea sunt terenuri de joc pentru grit. Când puștii practică sporturi, cântă la un instrument sau repetă pentru piesa de teatru a școlii, ei sunr atât solicitați, cât și amuzați. Nu există nicio altă experiență în viața copiilor care să ofere garantat această combinație de înaltă provocare și motivație intrinsecă.”
Concluzia este: școala este solicitantă, dar pentru mulți cpoii nu este interesantă în sine. Timiterea mesajelor pe telefon prietenilor este interesant , dar nu este solicitant. Dar baletul? Baletul poate fi ambele.
Indiferent că ne dăm sau nu seama, cultura în care tăim și care ne identificăm modelează semnificativ aproape toate aspectele ființei noastre.
Prin cultură nu înțeleg granițele geografice sau politice care separă oamenii unii de alții, ci mai degrabă granițele psihologice invizibile care ne separă pe noi de ei. În esența ei, o cultură este definită de normele și de valorile împrăștiate de un grup de oameni. Cu alte cuvinte, o cultură există oricând un grup de oameni sunt în consens în privința modului în care fac lucrurile și de ce.
“Grit-Puterea Pasiunei și a Perseverenței”
Angela Duckworth
„Concluzia finală despre cultură și grit este: Dacă vrei să fii mai gritty, găsește o cultură gritty și alătură-te. Dacă ești lider și vrei ca oamenii din organizația ta să fie mai gritty, creează o cultură gritty.”